Doamna justitie nu e oarba, e doar corupta si lasa

Doamna justitie nu e oarba, e doar corupta si lasa

Bomba chimică de la Sulina

» O tranzacţie secretă, butoaie cu deşeuri radioactive. La Sulina. Totul cu acceptul conducerii fostei Securităţi, acum două decenii. Şi un mister: unde au dispărut deşeurile?

Tranzacţie secretă
În urmă cu 22 de ani, într-o zi de primăvară, în portul Sulina au fost descărcate sute de butoaie cu deşeuri toxice după ce Ministerul Comerţului Exterior şi şefii Securităţii au încheiat o tranzacţie secretă intermediată de o firmă italiană. Potrivit zvonisticei, deşeurile ar fi trebuit să fie aruncate în Marea Neagră. De astfel, nici nu există vreun document care să ateste cantitatea exactă a încărcăturii. Unii dintre foştii angajaţi ai portului spun că singurul care ştia despre încărcătura şi sosirea vasului “Prahova” a fost fostul director Micu Mihai şi tot el ar fi aranjat trecerea fără control a navei. Abia a doua zi butoaiele au fost descărcate de docheri, unii dintre ei leşinând din care cauza mirosului puternic, chiar dacă butoaiele au fost spălate cu apă din Dunăre.

Pedepse pentru informaţii transpirate
Deşi totul a fost realizat în secret, informaţii referitoare la cele 18.000 tdw au “răsuflat” şi au ajuns la urechea liderilor URSS, care le-au “îndreptat” înspre redacţia ziarului francez “Liberation”, care a publicat detalii despre încărcătura chimică de la Sulina în 1987. Acest lucru nu i-a convenit lui Ceauşescu care a dat ordin ca vinovaţii să plătească. La doar câteva ore, directorul Micu, contabilul-şef Dumitru Găvănescu, alături de încă 6 angajaţi ai portului, au fost arestaţi şi condamnaţi la 18 ani de închisoare. Cu toate astea, doi ani mai târzii aceştia au fost eliberaţi, fiind consideraţi victime ale regimului. Însă, scurgerea informaţiilor a ajuns şi în oraş. Iar oamenii locului au început să fure butoaie cu deşeuri toxice din depozit, unii dintre ei folosind substanţa radioacti-vă la vopsirea gardurilor, în ciuda avertismentelor venite din partea primarului. Urme de deşeuri se mai află şi azi pe gardurile oamenilor. În plus, există voci care spun că o parte din cei care au participat la furturi s-au ales cu boli grave sau au murit din cauze necunoscute.

Unde sunt deşeurile?





După episodul arestărilor, comuniştii au încercat, fără succes, să scape de bomba chimică. În cele din urmă, transportul nefiind luat în evidenţe, nava “Prahova” a trecut drept nava abandonată şi a trecut în proprietatea primăriei Sulina, cu tot cu încărcătură. O expertiză realizată la cererea autorităţilor locale în 1990 a arătat că numai încărcătura valora 3 milioane de dolari. Însă, într-o noapte deşeurile radioactive au dispărut misterios. Unii localnici spun că un remorcher turc – “Ocean Asli” – a tractat nava în larg unde a fost scufundată în noaptea de 24 februarie 1991. O altă variantă spune că butoaiele au fost aruncate în mare, iar cargoul “Prahova” a ajuns în portul turcesc Aliagra, unde a devenit fier vechi. Însă, răspunsurile exacte întârzie să apară. Probabil, nici nu mai interesează pe autorităţi.

Peştera Limanu, protejată de lege, dar victimă a nesimţirii, indiferenţei şi vandalizării

Pentru speologi, Peştera Limanu este unică prin mai multe aspecte. Morfologia este remarcabilă prin faptul că peştera nu conţine speleoteme – adică stalactite şi stalagmite -; s-a format în calcare sarmatiene pe nivel orizontal, fiind fragmentată în verticală de ape, lucru de unde au rezultat galeriile rectangulare, largi, scunde, de tip laminor, pe o lungime de peste 4km. De astfel, Limanu este cea mai labirintică peşteră de ţară şi printre primele din Europa, asemănându-se cu Peştera Mamut, SUA, cea mai mare din lume, dar având aspecte unice în lume. Peştera face parte din ariile protejate de lege, încă din 1959 fiind declarată rezervaţie speologică, pentru ca de curând să fie protejat şi terenul de la suprafaţă prin Legea 462/2000 şi OUG 57/2000. Ultima lege protejează reptilele, în speţă broasca ţestoasă dobrogeană, mamifere ca popândăul, păsări precum dumbrăveanca şi pescăruşul albastru. De astfel, toate speciile de lilieci, inclusiv şi cei din peşteră, sunt apăraţi prin Legea 90/2000.

Ce înseamnă aceste lucruri? În primul rând, se interzice construirea a orice pe terenul de la suprafaţă şi în interior. Apoi, se interzice vânarea acestor animale. În al treilea rând se interzice şi intrarea în peşteră fără ghid, asta pentru că te poţi pierde f. uşor, datorită labirintului aici găsindu-şi pierzania speologi renumiţi. Însă, cum legile sunt făcute pentru a nu fi respectate de toţi şi de toate, există mulţi care le încalcă, lucru ce duce la stricarea echilibrului natural. De astfel, s-au găsit dovezi arheologice care consfinţeşte că aici grecii antici au făcut un locaş de cult şi refugiu, iar mai târziu, la începutul creştinismului, se ascundeau creştinii, fiind găsite şi ceramice din secolul X. Zidurile şi încăperile cioplite cu dalta, altarele, pereţii de sprijin din piatră, se află în cele mai greu accesibile locuri din peşteră, sunt izvoare arheologice, ce pot fi distruse prin nepăsarea şi indiferenţa turiştilor care vizitează şi se comportă haotic în Limanu. Ceea ce nu au făcut comuniştii, care vroiau să industrializeze zona, se înfăptuie azi, prin nepăsarea şi indiferenţa multora dintre noi. Păcat, madame Udrea, păcat …

Blogger Templates

Biblia diavolului, unicatul în cinstea diavolului

●● 642 de pagini, 75 de kg, 92 cm, scrisă cu ajutor satanic – caracteristicile Bibliei Diavolului, cunoscută şi Codex Cigas. Unică în lume, lucrarea, care aparţine unui călugăr din localitatea cehă Podlazice, poarta o sumedenie de legende – unele demonstrate, altele nu – , rezistând vreme de opt secole

10 milioane de euro

Cu această sumă a fost asigurată Biblia Diavolului de guvernul suedez în momentul în care a părăsit Biblioteca Naţională a Suediei pentru a fi expusă în Cehia. În cele opt veacuri manuscrisul a aparţinut – în ordine cronologică – Mănăstirii din Brumov; împăratului Rudolf şi, din secolul 17, suedezilor.

Opera unui singur om

Unicitatea Bibliei o reprezintă, printre altele, şi caligrafia extrem de îngrijită, rămasă intacta până în zilele noastre. Se pare ca pentru scrierea ei s-au folosit peste 160 de piei de animale, o asemenea scriere durând în mod normal 27 de ani. Însă, singura certitudine care planează asupra acestei cărţi este că ea a fost scrisă de un singur om. Se crede că a fost nevoie de forţa diavolului pentru a scrie aceasta operă excepţională, deoarece conţine foarte multe lucruri care nu se pot scrie într-o singură noapte nici în vremurile noastre, mai ales în cazul călugărului care a scris-o fără să aibă alte cărţi pentru documentare. Biblia Diavolului conţine: Biblia, Vechiul şi Noul Testament, Necrologul M-stirii din Podlazice, un manual medicinal şi unul pentru spovedanie, textele antice iudaice ale istoricului Flavius Joseph, Etimologiile lui Isodore din Sevilla, un calendar, o listă de formule magice, transcrierea Cronicii-document lui Cosmas, despre istoria Cehiei.

» A opta minune a lumii

Codex Cigas a fost considerat în Evul mediu a opta minune a lumii. Despre manuscris se spune că a fost scris de un călugăr condamnat la moarte prin arderea pe rug. Pentru a scăpă de moarte, călugărul de la Mănăstirea Podlazice, a jurat că într-o singură noapte, cea dinaintea arderii, va scrie cea mai mare carte din lume. Pentru că ştia că nu poate de unul singur, a cerut ajutorul diavolului care a scris Biblia într-o singură noapte. De astfel, legenda este şi explicaţia pentru desenul diavolului de la pagina 290. Acesta este ilustrat cu o înălţime de 50 cm, iar pe pagină nu mai există vreun text. De aici i se trage denumirea de Biblia Diavolului

Pământul în faţa unui cataclism iminent

●●Chiar dacă apar tot mai multe date despre efectele încălzirii globale, multe confuze, un lucru e sigur. Dacă nu se vor lua măsuri urgente, atunci pământul se află în faţa unui cataclism iminent. Studiile realizate de diferite echipe de savanţi au acelaşi rezultat, însă datele diferă. Simple supoziţii sau adevăruri? Cine poate şti?

►“Arctic Climate Feedbacks”

Acesta este ultimul raport dat publicităţii de către World Wildlife Fund – WWF – cu privire la încălzirea regiunii arctice. Întocmit de cei mai buni specialişti în climatologie, raportul prezintă legăturile directe între încălzirea globală, respectiv topirea gheţarilor şi modificările la nivel global. Efectele topirii calotei glaciare sunt devastatoare. Vor afecta întreaga planeta, conform studiului. Astfel, se va accentua încălzirea globală, pierderile enorme de gheaţă vor duce la schimbarea circulaţiei atmos-ferice, modificarea vremii din zona polară şi împrejurimi. De asemenea, conform studiului WWF, în Europa şi America de Nord agricultura, pădurile şi rezervele de apă vor fi afectate; un alt efect este acela că gheţarii reţin CO2 şi metanul în cantităţi duble, iar prin procesul de topire acestea vor fi eliberate în atmosferă. Însă, scenariul este mult mai înfricoşător: situaţia nu va mai putea fi ţinută sub control multă vreme, ceea ce înseamnă că odată cu topirea rapidă a zonei glaciare vor apărea noi zone deşertice, altele vor fi inundate prin creşterea nivelului oceanului planetar, animalele şi oamenii vor deveni mai agresivi din cauza foametei. Cercetătorii susţin că ţările din Africa vor fi primele afectate de schimbă-rile climatice, impactul fiind devastator, urmând partea vestică a Americii de Nord, zona Munţilor Anzi, Peninsula Arabia, Orientul Mijlociu, Asia Centrală, dar iadul pe pământ va fi, potrivit previziunilor, din Maroc până în Egipt – unde se află deşertul Sahara. Trebuie menţionat şi faptul că ultima estimare spune că gheţarii din oceanul Artic şi calota glaciară a Groelandei au un volum de 4,4 milioane mc de apă, respectiv 2.9.

► “O nouă eră glaciară”

Chiar dacă majoritatea cercetătorilor susţin teoria încălzirii globale şi a creşterii temperaturii la nivel global, geofizicianul Phil Chapman susţine reversul acestei teorii: temperatura la nivel global a rămas neschimbată, chiar a înregistrat scăderi în ultimii 10 ani. Chapman afirma că, daca anul trecut activitatea petelor solare a atins un minim, în 2008 activitatea petelor solare nu a fost reluata, fapt care sugerează ca Pământul este pe cale sa intre într-o noua era a îngheţului.

► “Schimbarea Climei şi urmărirea gazelor de seră”

În urmă cu câteva luni, savanţii americani, de la cele mai importante 6 institute de cercetare americane, au dat publicităţii studiul intitulat “Schimbarea Climei şi urmărirea gazelor de seră”, prin care critică raportul ONU despre încălzirea globală. Rezultatele cercetărilor au fost cuprinse în 29 de pagini, conţin date şi estimări ştiinţifice, grafice de mare precizie cu privire la evoluţia – foarte probabilă – a condiţiilor de mediu în următorii 100 de ani. Dacă nu se vor lua măsuri în următorii 10 ani, previziunile climatologilor americani sunt mai drastice şi apocaliptice decât orice alt studiu, un cataclism climatic fiind inevitabil. Savanţii mai spun că realitatea despre creşterea nivelului oceanului este alta, decât cea prezentată de ONU, care spunea că va creşte vreo 40 de cm. Nivelul oceanului ar putea creşte cu 3-4 metri până la sfârşitul secolului. Mai mult peste 2 miliarde de oameni vor migra în căutarea apei, conform studiului, mari oraşe vor “deveni nelocuibile, ori pentru că vor fi inundate cu apă sărată, ori pentru că nu vor mai avea apă potabilă”. Efectele, cauzate de „schimbarea dramatică a climei, vor scăpa de sub controlul oamenilor”. Efectele de seră, precum şi alţi factori, pot duce la dispariţia a două treimi din populaţia umană, asta pentru că oamenii îşi pot găsi adăpost cu uşurinţă, astfel încât să mai trăiască cel mult o treime. James Jansen, şeful institutului Goddard şi participant la realizarea studiului, avertizează: “Indiferenţa ar putea duce la dispariţia omenirii”.

Umilinţa băsesciană asupra unui luptător comunist

Generalul Ioan Eremia este un om brav, un inventator care prin invenţia sa a schimbat faţa celui de-al doilea Război Mondial. Militar de carieră, inventator, deţinut politic şi luptător împotriva comunismului, scriitor. Lucruri care n-au contat în decizia lui Traian Băsescu de a spune nu decorării acestuia cu Semnul Onorific “În serviciul patriei”. Asta în timp ce arunca cu stele în aşa-zişi militari.

Un destin dramatic
Născut în 1913, în judeţul Constanţa, Eremia s-a remarcat ca un militar de excepţie, un bun inventator, scriitor şi vizionar al destinului regimului “roşu”. A murit în februarie 2004. De atunci, soţia generalului încearcă să îi reabiliteze personalitatea, murdărită de toxinele comuniste. A publicat manuscrisele soţului, prima dată. Apoi, a realizat demersurile necesare pentru ca Ioan Eremia să primească, post-mortem, Semnul Onorific “În serviciu patriei”. Cei de la Ministerul Apărării (MA) au aprobat dosarul şi l-au trimis administraţiei prezidenţiale. Băsescu a spus nu. Cei de la MA au refăcut dosarul, au adus mai multe argumente, dar şi de această dată preşedintele Băsescu a spus nu!

Militar de excepţie
În 1940, Eremia a realizat proiectul şi planul de construcţie a torpilei terestre dirijate şi a predat proiectul Ministerului pentru Înzestrarea Armatei. Nu i-au fost niciodată recunoscute meritele, pentru că – din motive pe care nu le cunoaştem – proiectul a ajuns în mâinile nemţilor, care au folosit arma în timpul celui de-al doilea război mondial, război în care a luptat şi Eremia. Mai târziu, în 1958, a scris “Gulliver în ţara minciunilor”, un roman de excepţie în care acesta, prin vizionarismul său, a scris detaliile şi modul în care vor decurge anii comunişti şi finalul regimului.

Disident politic
Gen. Eremia a crezut în democraţie şi luptat împotriva comunismului. În timpul unei adunări de partid a spus că ţara şi partidul necesită mai multă democraţie. chiar a solicitat acest lucru. Urmarea a fost condamnarea la 25 de ani de muncă silnică şi 14 ani de temniţă grea pentru “uneltire împotriva ordinii sociale”, respectiv trădare. A fost în puşcăriile din Aiud, Râmnicu Sărat şi Jilava între anii 1959 şi 1964, când a fost eliberat datorită decretului Consiliului, nr. 414, prin care erau eliberaţi toţi deţinuţii politici.

Condamnat la uitare
Traian Băsescu a decorat, post-mortem, pe Soljeniţîn, scriitor rus, care nu are nici o legătură cu România. Recent, trei aşa-zişi generali au fost decoraţi de marinar pentru că şi-au arătat susţinerea în campania electorală. În schimb, pe Gen. Ioan Eremia l-a condamnat la uitare. Nu o dată, ci de două ori.

Anchetarea lui Iliescu – de văzul oamenilor

●●20 de ani au trecut de la revoluţie. 20 de ani în care nici acum nu s-au găsit, poate nu se vrea să se găsească, vinovaţii pentru uciderea celor peste 940 de persoane, care s-au jertfit. Peste 5 ani se vor împlini 25 de ani. Foarte probabil, atunci faptele se vor prescrie. Şi, cu o probabilitate ridicată, asta se doreşte. Printre cei anchetaţi sunt şi Stănculescu, Măgureanu şi Ion Iliescu, bolşevicul. Menţionez că eu am o admiraţie pentru diplomatul Iliescu post-revoluţie. Însă, asta nu mă opreşte să mă alătur celor care scriu despre cum se tărăgănează dosarul, trecut din mâinile magistraţilor militari în cele civile, în speţă a procurorului Sutiman. Declaraţia dată, în februarie curent, la parchetul general de fostul preşedinte, se întinde pe 14 pagini. Cele 14 pagini conţin poveşti şi arată că bolşevicul nu a avut parte de întrebări incomode, lucru revoltător din care se poate înţelege că această anchetă se face de văzul europenilor. Mai jos, se redă câteva fragmente din această declaraţie a actualului preşedinte de onoare al social-democraţilor.

“Încercările unora de a plana răspunderea
pentru diversiunea teroristă pe seama noii structuri de putere care s-a înfiripat în noaptea de 22 decembrie … au fost şi sunt expresia unei acţiuni politice urmărind discreditarea noii puteri provizorii … singura structură coerentă, cu autoritate de stat, a fost Armata, pe care s-a şi sprijinit în acele zile noua putere de stat, nestructurată încă! … Eram director la editura Tehnică …fiind urmărit zi şi noapte de trei Dacii până în dimineaţa zilei de 22 decembrie când maşinile au dispărut … în momentul în care s-a anunţat fuga lui Ceauşescu am plecat spre televiziune. Mulţi m-au recunoscut şi m-au îndrumat spre Studioul 4, unde era un fel de tribună perpetuă … simţeam pericolul vidului de putere şi al posibilei degenerări spre o stare de anarhie, de aceea în cuvântul meu am făcut apel la nevoia de organizare. Spontan mi-a venit ideea să fac apel la cei care doresc să se organizeze în acest efort colectiv să ne întâlnim la sediul CC …”, spune Iliescu în declaraţia sa, după care continuă cum a ajuns să fie el cel care preia frâiele. “Am fost îndrumat spre biroul lui Ceauşescu şi de acolo în balconul care devenise tribună publică. Masa de oameni m-a privit cu simpatie”.

S-a dorit moartea sa,
reiese din declaraţie. Mai mult chiar, acesta susţine că înainte să redea pulimii un comunicat s-a tras şi: “ne-am aruncat la podea, geamurile sparte au căzut peste noi, eu m-am rănit la o mână şi la genunchi, un geam căzut peste mine … provocându-mi o zgârietură la omoplat … cine trăgea şi de ce? … posibile grupuri ale lui Ceauşescu, special instruite … Suspiciunea noastră s-a îndreptat … spre structurile Securităţii … am fost cu toţii de acord cu măsura de a trece Securitatea şi MAI sub controlul armatei … s-a ridicat problema necesităţii organizării procesului soţilor Ceauşescu, în aceste condiţii grupul restrâns din CFSN … a luat în noaptea de 23 spre 24 decembrie decizia organizării procesului la Târgovişte”.

Stănculescu a fost responsabil
de organizarea procesului liderilor comunişti, inclusiv şi cu logistica. Generalul Stănculescu s-a ocupat şi de numirea procurorului, judecătorului şi avocaţilor care au făcut parte din proces. Cel puţin asta reiese din poveştile scrise de nea’ Nelu în sălile parchetului. De astfel, acesta specifică şi că martori au fost din partea CFSN desemnaţii Măgure-anu, Gelul Voican Voiculescu.

Putoarea de Nicolaescu – mare regizor
şi la asasinarea Ceauşeştilor în sensul că s-a ocupat de filmarea evenimentelor, potrivit celor scrise de soţul lui doamna Nina în declaraţie; aceeaşi putoare de Sergiu Nicolaescu prelucrând caseta încât să nu se vadă chipurilor celor prezenţi la proces. Adică caseta aia care a fost văzută de toţi, aia în care ni se arată cum după un proces incorect şi ilegal Ceauşeştii sunt asasinaţi. Care ne-a bucurat sufletele ponegrite şi sătule de comunism pe pâine.

Ce importanţă mai are cine e de vină?,
vă puteţi întreba. Pentru mine e un material de presă, pentru alţii e un semn de susţinere. Pentru victimele şi rudele eroilor morţi la revoluţie înseamnă mult mai mult. Aceştia merită un răspuns mai mult decât oricare dintre noi. Că să îşi dea seama dacă a meritat sau nu! Că dacă o luăm după evoluţia democraţiei şi cum am ajuns, parcă nu.