●●De la început atenţionez că punerea în practică a metodelor prezentate este infracţiune. Pe lângă asta, ceea ce va urma nu este o instigare la acte de corupţie, ci o analiză obiectivă, după ce în prealabil am ascultat mărturiile unor victime (despre evenimente, ci nu metoda în sine), am studiat anumite cazuri, care la CEDO grăit-au că persoanele acuzate de organele româneşti sunt de fapt victime ale unui sistem corupt. O deconspirare. De astfel, nu se doreşte discreditarea justiţiei, care atunci când greşeşte se scuză că e chioară şi şchioapă, şi nici a poliţiei, care nu se mai scuză deloc când greşeşte.
Martorii falşi
Această metodă e cea mai des uzitată. Presupune cunoaşterea legislaţiei în vigoare, dar este sigură dacă cei aleşi ca martori sunt oameni care ştiu puţin teatru şi nu se intimidează repede. În plus, nu îţi trebuie nici relaţii prin poliţie, deci poate lipsi implicarea anchetatorilor. Este des întâlnită şi în cazurile în care de multe ori fapta există, dar nu prezintă grad penal, or lipsesc martorii. În ultimii ani a fost uzitată în infracţiunile imobiliare sau economice (vezi cazul Fotino), mai ales de când cu retrocedările.
Fără să existe fapta, martori falşi şi pile în poliţie şi justiţie
Asta e o variantă mai dificilă a metodei martorilor, dar şi mai greu de realizat. În primul rând, pe cel căruia vrei să-i faci o „surpriză” şi să se trezească cu-n dosar penal ar bine să-l cunoşti cât de puţin, să-i ştii obiceiurile, prietenii, numere de telefoane. Dar ca răzbunarea să aibă efect, provoacă-l prin diferite gesturi fine, care să nu atragă atenţia celor din jur. Apoi, continuă să-l provoci, să-l ameninţi dar fără să laşi dovezi vizibile. Fiind provocat şi iritat, cel pe care vrei să te răzbuni e de-ajuns să te înjure, nici măcar să te ameninţe, atâta vreme cât este auzit de oamenii tăi. Apoi, pentru că te ţine şi ai relaţii în poliţie sau în rândurile magistraţilor, inventează un eveniment. Cunoscându-l şi ştiindu-i modul de a vorbi, slăbiciunile, inventează un eveniment de natură penală şi depune o plângere. Nu contează pentru ce, atâta timp cât are legătură cu povestea ta. Iar dacă la data şi ora la care spui că a avut loc fapta, ţi-ai văzut victima singură prin oraş sau într-un bar, atunci succesul tău e asigurat. Trage-ţi un martor, cel mai bun(ă) prieten(ă), care ştii că te va susţine. Ai grijă ca datele tale să fie exact, or asemănătoare, cu cele declarate de martorul tău. Însă, poate interveni o marotă. Dacă persoană pe care o acuzi are un martor? Nu contează, stai pe poziţii. În fond, tu ai pilele, adică viermii corupţi deghizaţi în organ al legii sau magistrat de partea ta. Si martorii lui nu mai au nici un efect. Pentru că, nu-i aşa?, prietenii tăi corupţi îl anchetează, ci nu martorii lui. Nu contează că e nevinovat.
Alte metode de a fabrica un dosar penal
a). Fără faptă, cu martori falşi. Se procedează la fel ca mai sus, doar că nu ai printre amicii tăi pe anchetatori. Ai grijă să le insufli sentimentul că tu ai dreptate, ci nu acuzatul.
b). Subjugare. Eşti bogătaş, eşti influent, parlamentar, fiu de magistrat sau ştab de poliţist? E şi mai uşor de făcut. Uite plicul, fă dosarul … pe scurt.
c). Şef de autoritate locală. Metodă uzitată de aceştia pentru suprimarea oponenţilor politici sau jurnaliştilor potrivnici care nu au un spate un mogul. Des întâlnită şi descrisă pe paginile de ziar.
Concluzionând, viermii ăştia ar trebui s-ajungă
la răcoare. Acolo le este locul. Pentru că realizând aceste lucruri sunt infractori. Dar acolo ajung cei care fură o pâine, nu ăia care fură milioane din care dă şi şpaga cui trebuie. Şi în alte state se-ntâmplă, dar în România sunt prea multe cazuri. Şi asta cu sprijinul magistraţilor, poliţiştilor pe care îi plătim noi. Şi, pe lângă asta, tot noi plătim după ce unele victime reclamă la CEDO şi cei de acolo le dă dreptate şi obligă statul la despăgubiri. Cu timpul înveţi că aici sunt prea mulţi hoţi şi prea puţini poeţi. „Doamne, împarte dreptate măcar cu tristeţe şi milă la câini”.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu